iSAQB CPSA-A COSMO

Descriere

Participarea la cursul iSAQB® CPSA-A Modelare colaborativă a software-ului (COSMO) oferă participanților 10 puncte de Competență Metodologică (MC) și 20 puncte de Competență de Comunicare (CC) din cele 70 de puncte necesare pentru eligibilitatea de a susține examenul iSAQB CPSA-A cu Brightest. Este important de reținut că, din totalul de 70 de puncte necesare pentru a susține examenul iSAQB CPSA-A cu Brightest, sunt necesare cel puțin zece puncte de competență în fiecare dintre următoarele domenii: 

• Competență Tehnică (TC)
• Competență Metodologică (MC)
• Competență de Comunicare (CC)

Trainingul acreditat iSAQB® COSMO - Modelare colaborativă a software-ului (CPSA-A) se bazează pe programa actuală iSAQB®:

Partea 1 - Dezvoltarea software ca sistem social

• Înțelegerea dezvoltării software și a activității de arhitectură ca parte a unui sistem sociotehnic
• Înțelegerea modului în care structurile organizaționale, oamenii, sistemele tehnice și procesele se influențează reciproc
• Recunoașterea modului în care deciziile arhitecturale afectează sistemul sociotehnic mai larg
• Înțelegerea motivațiilor individuale și comune care stau la baza colaborării umane
• Identificarea factorilor care încurajează sau împiedică disponibilitatea oamenilor de a colabora
• Înțelegerea importanței încrederii, siguranței psihologice, transparenței și obiectivelor comune
• Recunoașterea faptului că colaborarea trebuie încurajată în mod activ și menținută continuu
• Identificarea participanților relevanți în modelarea colaborativă, inclusiv echipele de dezvoltare, părțile interesate, managementul și utilizatorii
• Înțelegerea diferitelor perspective și interese implicate în activitatea de arhitectură
• Recunoașterea faptului că modelarea colaborativă beneficiază de roluri și puncte de vedere diverse și nu se limitează la arhitecții software

Partea 2 - Fundamentele modelării colaborative

• Recunoașterea situațiilor în care activitatea colaborativă de arhitectură poate îmbunătăți colaborarea, procesul decizional și calitatea arhitecturii
• Evaluarea situațiilor în care modelarea colaborativă este adecvată pentru probleme complexe, cunoștințe distribuite sau coordonarea între mai multe părți interesate
• Identificarea unor simptome precum silozurile de cunoștințe, neînțelegerile, problemele de coordonare și blocajele în procesul decizional
• Experimentarea modelării colaborative prin participarea practică la o sesiune de modelare
• Înțelegerea rolului și responsabilităților unui facilitator
• Pregătirea, facilitarea, urmărirea și evaluarea unei sesiuni de modelare colaborativă
• Organizarea unor medii fizice sau virtuale, instrumente și programe adecvate
• Gestionarea timpului, colectarea feedbackului și asigurarea documentării rezultatelor
• Documentarea rezultatelor sesiunii și punerea lor la dispoziție pentru activități ulterioare
• Reflectarea asupra propriei performanțe și identificarea oportunităților de îmbunătățire a sesiunilor viitoare
• Integrarea modelării colaborative în propriul set de instrumente profesionale

Partea 3 - Modelare colaborativă avansată

• Selectarea instrumentelor analogice și digitale adecvate pentru sesiunile de modelare colaborativă
• Utilizarea eficientă a tablelor, markerelor, hârtiei, notițelor adezive, tablelor digitale și șabloanelor comunității
• Evaluarea punctelor forte, limitărilor și aplicațiilor tipice ale diferitelor instrumente de modelare
• Identificarea competențelor, responsabilităților și participanților necesari pentru o sesiune colaborativă
• Diferențierea între facilitarea unei sesiuni și contribuția la decizii de arhitectură sau design
• Evaluarea implicațiilor asumării simultane a rolului de facilitator și de proiectant activ
• Captarea informațiilor prin ascultare activă, întrebări și vizualizare
• Transformarea discuțiilor în modele pe care grupul le poate înțelege și dezvolta împreună
• Utilizarea vizualizării pentru implicarea participanților mai puțin experimentați și stabilirea unei înțelegeri comune
• Compararea punctelor forte și limitărilor sesiunilor față în față și la distanță
• Selectarea unui format adecvat de sesiune pe baza dinamicii grupului, nevoilor de interacțiune și contextului organizațional
• Înțelegerea importanței unei terminologii comune și a unui limbaj comun dezvoltat în mod deliberat
• Recunoașterea situațiilor în care lipsește un limbaj comun și rafinarea continuă a terminologiei

Partea 4 - Succesul în modelarea colaborativă

• Înțelegerea modului în care cultura organizațională și constrângerile influențează activitatea colaborativă de arhitectură
• Identificarea condițiilor care sprijină sau împiedică o colaborare eficientă
• Evaluarea și consolidarea sprijinului părților interesate pentru activitatea colaborativă de arhitectură
• Evaluarea impactului sesiunilor colaborative asupra planurilor, designurilor și inițiativelor de dezvoltare existente
• Înțelegerea modului în care momentul ales, domeniul de aplicare și selecția participanților influențează dinamica și rezultatul unei sesiuni
• Evaluarea situației inițiale a unui sistem sociotehnic din perspectiva oamenilor, organizației, colaborării și constrângerilor
• Identificarea surselor relevante de cunoștințe, intereselor, perspectivelor și lacunelor de cunoștințe
• Pregătirea și vizualizarea situației inițiale și validarea acesteia împreună cu participanții
• Transformarea discuțiilor spontane despre arhitectură în sesiuni structurate de modelare colaborativă
• Clarificarea obiectivelor, întrebărilor, timpului disponibil, participanților și rezultatelor așteptate
• Utilizarea unor tehnici simple de facilitare și adresare a întrebărilor pentru structurarea discuțiilor neplanificate
• Recunoașterea tiparelor comportamentale și a caracteristicilor culturale care sprijină sau împiedică colaborarea
• Identificarea dezechilibrelor de putere, participanților dominanți, opiniilor divergente și altor potențiale perturbări
• Înțelegerea modului în care pauzele, nivelurile de energie, ritmul sesiunii, mediile de lucru și interacțiunile informale influențează colaborarea
• Recunoașterea incluziunii și diversității ca factori de succes pentru activitatea colaborativă de arhitectură
• Proiectarea unor formate colaborative care oferă diferitelor perspective șanse egale de a contribui

Partea 5 - Crearea de impact ca facilitator

• Aplicarea tehnicilor fundamentale de facilitare la proiectarea atelierelor colaborative
• Comunicarea clară și ascultarea activă
• Crearea unui mediu sigur din punct de vedere psihologic pentru activitatea colaborativă
• Înțelegerea modelelor de comunicare liniare, interactive și tranzacționale
• Corelarea diferitelor forme de comunicare cu întâlnirile, atelierele de design și programarea în perechi
• Menținerea unei poziții neutre în timpul facilitării sesiunilor colaborative
• Recunoașterea modului în care conflictele de interese pot reduce eficiența unui facilitator
• Selectarea competențelor de facilitare adecvate diferitelor practici colaborative
• Înțelegerea dezacordului ca parte normală a activității colaborative de arhitectură
• Facerea vizibilă a diferitelor presupuneri și modele mentale
• Ghidarea grupurilor către o înțelegere comună a sarcinii de design
• Sprijinirea asumării responsabilității și a construirii consensului fără a ignora sau rezolva prematur diferențele tehnice

Partea 6 - Prezentare generală a tehnicilor colaborative

• Înțelegerea abordărilor de modelare colaborativă pentru explorarea și descoperirea domeniului
• Cunoașterea tehnicilor colaborative pentru proiectarea software și clarificarea cerințelor
• Aplicarea abordărilor colaborative la întrebări organizaționale și strategice
• Selectarea tehnicilor adecvate pentru diferite scenarii de arhitectură și modelare
• Pregătirea, facilitarea și urmărirea practicilor colaborative abordate în cadrul trainingului
• Selectarea formatelor colaborative pe baza situației specifice și a contextului organizațional
• Înțelegerea caracteristicilor și factorilor de succes ai diferitelor metode colaborative
• Combinarea tehnicilor de modelare colaborativă acolo unde este adecvat
• Adaptarea abordărilor colaborative la condițiile și așteptările organizaționale
• Evaluarea cerințelor fiecărei abordări în ceea ce privește facilitatorul, locația, mediul de lucru și grupul de participanți